La finalul anului 2025, ANRE a publicat, în consultare publică, două proiecte de ordin care urmăresc operaționalizarea comunităților de energie, în aplicarea obligațiilor introduse prin OUG nr. 59/2025.

Primul proiect de ordin aprobă Procedura de înregistrare a comunităților de energie și instituie Registrul național al comunităților de energie, administrat de ANRE. Al doilea proiect de ordin introduce metodologia de raportare a ponderii energiei electrice din surse regenerabile și a emisiilor de CO2, incluzând acolo explicit energia produsă de comunitățile de energie.

Aceste proiecte marchează trecerea de la etapa de recunoaștere legală la cea de implementare administrativă a cadrului privind comunitățile de energie.

Principalele prevederi:

• crearea Registrului național al comunităților de energie, ca instrument oficial de evidență și monitorizare administrativă;
• stabilirea unei proceduri standardizate de înregistrare, cu documentație, verificări formale și termene clare;
• alocarea unui cod unic de identificare pentru fiecare comunitate înregistrată;
• instituirea obligației de actualizare a datelor declarate;
• definirea unui mecanism gradual de conformare, care poate include notificarea, suspendarea sau radierea din registru în caz de neconformitate procedurală;
• includerea comunităților de energie în sistemele naționale de raportare privind energia regenerabilă și emisiile de CO₂.

Context și observații:

În spațiul public, Asociația Prosumatorilor și Comunităților de Energie (APCE) a reacționat critic la proiectul de ordin privind registrul, susținând că ANRE ar depăși competențele stabilite de legiuitor și ar transforma un registru administrativ într-un mecanism de control, selecție sau validare a comunităților de energie.

O analiză atentă a textelor supuse consultării arată însă că aceste afirmații nu rezultă din conținutul reglementării. Proiectele de ordin nu introduc atribuții de evaluare de oportunitate sau decizie discreționară asupra existenței comunităților de energie. ANRE nu se substituie instanțelor, Registrului Comerțului sau altor autorități și nu stabilește dacă o comunitate „are voie” sau „nu are voie” să existe din punct de vedere juridic.

Reglementarea propusă are un caracter strict administrativ. Ea vizează evidența oficială, verificarea formală a îndeplinirii unor criterii minime prevăzute de lege, trasabilitatea informațiilor și actualizarea acestora în timp. Din această perspectivă, rolul ANRE este cel de registrator și administrator al unui instrument de evidență, nu de autoritate de control material sau de evaluare a activității economice.

Diferența dintre administrare și control este deosebit de importantă. Controlul presupune inspecții, sancționarea unor fapte, evaluări subiective sau decizii de oportunitate. Proiectul de ordin nu introduce astfel de competențe. Faptul că o autoritate solicită documente și verifică formal existența unor condiții legale nu transformă procedura într-un mecanism de control, la fel cum existența unor registre publice în alte domenii nu echivalează cu autorizarea sau judecarea entităților înscrise.

Prin discursul public adoptat, o procedură de evidență administrativă este reîncadrată ca un instrument de control și selecție. Însă această schimbare de cadru nu este susținută de textul proiectului, ci reflectă mai degrabă o strategie de poziționare publică și/sau de mobilizare a susținătorilor, nu o analiză corectă a reglementării propuse.

Totodată, în comunicarea publică sunt invocate teme care nu se regăsesc în aceste proiecte de ordin, precum securitatea cibernetică, tarifele de rețea sau utilizarea disproporționată a infrastructurii electrice. Aceste subiecte fac obiectul altor inițiative legislative și altor dezbateri de politică publică.

Există însă un punct unde critica poate fi considerată legitimă și merită analizată în cadrul consultării publice, respectiv proporționalitatea cerințelor administrative. Volumul documentației solicitate și calendarul de raportare pot fi ajustate pentru a evita o sarcină birocratică excesivă, fără a pune în discuție existența registrului sau rolul ANRE ca administrator al acestuia.

Pașii următori:

Proiectele se află în consultare publică până pe 30.01.2026. Observațiile transmise de actorii interesați pot conduce la ajustări ale procedurii înainte de adoptarea formei finale. Ulterior, ANRE va adopta ordinele, iar Registrul național al comunităților de energie va deveni operațional.

Concluzie:

Nu asistăm la introducerea unui mecanism de control asupra comunităților de energie, ci la formalizarea administrativă a unui cadru care, până în prezent, exista doar la nivel legislativ. Disputa actuală reflectă mai degrabă diferența dintre textul reglementării și modul în care acesta este prezentat public, decât un conflict de competență sau de legalitate.