Pe scurt

Comisia Europeană a publicat raportul de progres privind atingerea obiectivului UE de cel puțin 50 milioane tone CO2/an capacitate de injectare până în 2030, stabilit prin Regulamentul (UE) 2024/1735 privind industria cu emisii nete zero (NZIA).

Raportul arată că obiectivul este realist, dar ambițios, și poate fi atins doar dacă proiectele de stocare CO2 sunt dezvoltate într-un ritm eficient. Comisia subliniază că sunt necesare în continuare eforturi semnificative, în special din partea celor 44 de entități obligate să contribuie la obiectivul UE privind capacitatea de injectare.

Pentru România, raportul este relevant deoarece indică o capacitate internă de injectare încă limitată. România figurează cu un singur proiect de stocare, cu o capacitate totală estimată de 10 milioane tone CO2 și o capacitate estimată de injectare de 0,6 milioane tone CO2/an. La captare, România apare cu o capacitate estimată de 1,8 milioane tone CO2/an.

Context procedural

Raportul este publicat în contextul aplicării Regulamentului (UE) 2024/1735, care stabilește obiectivul anual al UE privind capacitatea de injectare CO2 de cel puțin 50 milioane tone până în 2030 și introduce contribuții individuale pentru producătorii de petrol și gaze autorizați.

Evaluarea Comisiei se bazează pe rapoartele statelor membre pentru anul 2024, pe planurile transmise de cele 44 de entități obligate în 2025, pe planurile naționale privind energia și clima, pe cererea de finanțare din partea industriei și pe informațiile privind proiectele de autorizare pentru stocarea geologică a CO2. Comisia precizează totuși că imaginea este încă orientativă, deoarece informațiile furnizate de statele membre și entitățile obligate au fost incomplete.

În România, aplicarea națională a NZIA trebuie corelată și cu proiectul de OUG privind cadrul instituțional și procedural pentru Regulamentul (UE) 2024/1735. Acesta ar urma să desemneze autoritățile competente, să organizeze mecanismul de coordonare, să instituie ghișeul unic și să introducă proceduri accelerate de autorizare pentru proiectele net zero, inclusiv proiectele relevante pentru captarea, transportul și stocarea CO2.

Ce arată raportul

La nivelul UE, datele din planurile naționale privind energia și clima indică o capacitate potențială de captare de 35 milioane tone CO2/an până în 2030 și o capacitate de injectare de 27,1 milioane tone CO2/an în situri de stocare situate în UE. Comisia consideră că acest lucru indică o cerere semnificativă din partea industriei pentru situri de stocare.

Rapoartele statelor membre pentru anul 2024 indică un potențial total de stocare de aproximativ 1 gigatonă până în 2030 și o capacitate anuală de injectare care ar putea ajunge la 33,12 milioane tone CO2/an. În prezent, Danemarca și Țările de Jos sunt estimate să aibă cea mai mare capacitate de injectare până în 2030, urmate de Italia și Grecia..

Planurile celor 44 de entități obligate indică o capacitate maximă de injectare de 29 milioane tone CO2/an până în 2030, ceea ce ar acoperi 58% din obiectivul anual al UE. Comisia precizează însă că, pe baza planurilor existente, este încă prematur să se evalueze dacă vor exista suficiente situri de stocare pentru îndeplinirea obiectivului din 2030.

Impact

Impactul principal este trecerea CCS din zona de strategie și potențial tehnologic în zona de implementare, raportare și conformare. Până la finalul anului 2030, acestea trebuie să demonstreze contribuția printr-o autorizație de stocare în conformitate cu Directiva 2009/31/CE și prin punerea capacității de injectare la dispoziția pieței.

Din 30 iunie 2026, cele 44 de entități obligate trebuie să transmită anual Comisiei rapoarte privind progresul în îndeplinirea contribuției lor. Rapoartele vor fi publice și trebuie să includă informații privind amplasarea siturilor de stocare, capacitatea totală estimată, capacitatea anuală de injectare, modalitățile de transport CO2, infrastructura conexă, etapele tehnice și comerciale, riscurile și incertitudinile relevante pentru potențialii clienți comerciali.

Pentru industrie, raportul confirmă că accesul la capacitate de stocare și infrastructură de transport CO2 va deveni o condiție tot mai importantă pentru proiectele de decarbonizare în sectoarele cu emisii greu de redus. Comisia arată că peste 100 de proiecte individuale de captare CO2 din SEE au solicitat finanțare prin Fondul pentru inovare fără a fi selectate, iar acestea ar fi reprezentat peste 80 milioane tone CO2/an de captare care ar necesita capacitate de injectare corespunzătoare.

Unghi pentru România

Pentru România, raportul arată o diferență importantă între rolul potențial în dosarul CCS și capacitatea internă raportată până acum. România figurează cu un singur proiect de stocare, cu o capacitate totală estimată de 10 milioane tone CO2 și o capacitate estimată de injectare de 0,6 milioane tone CO2/an.

La nivelul proiectelor de captare, România apare cu o capacitate estimată de 1,8 milioane tone CO2/an. Această cifră trebuie citită împreună cu nivelul redus al capacității interne de injectare raportate, deoarece dezvoltarea proiectelor de captare depinde de existența unor soluții de stocare și transport CO2.

Raportul este relevant și prin raportare la cadrul național de aplicare a NZIA. Proiectul de OUG pregătit în România ar urma să stabilească rolurile instituționale pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2024/1735, inclusiv desemnarea MEDAT ca autoritate coordonatoare națională, a Ministerului Energiei ca autoritate competentă pentru proiectele net zero din sectorul energetic, a MMAP pentru evaluările de mediu, a ANRE pentru infrastructura de transport CO2 și a ANRMPSG pentru stocarea geologică a CO2. În lipsa adoptării acestui cadru, aplicarea internă a mecanismelor NZIA rămâne incompletă.

Această întârziere poate deveni relevantă pentru proiectele de captare, transport și stocare CO2, deoarece NZIA prevede recunoașterea proiectelor de stocare eligibile ca proiecte strategice zero net, inclusiv a proiectelor de captare și infrastructură de transport asociate. Comisia arată că statele membre ar trebui să recunoască de urgență aceste proiecte pentru accelerarea implementării și atingerea obiectivului anual al UE privind capacitatea de injectare.

Urgență – de ce contează acum

Raportul contează acum deoarece calendarul de aplicare începe să producă obligații concrete. Din iunie 2026, entitățile obligate trebuie să raporteze anual progresul către Comisie, iar aceste rapoarte vor fi publice.

Tot până în iunie 2026, statele membre trebuie să stabilească sancțiuni eficace, proporționale și disuasive pentru încălcarea obligațiilor de contribuție ale celor 44 de entități obligate. Comisia leagă aceste sancțiuni de nevoia de a stimula dezvoltarea unor noi proiecte de stocare CO2 în UE și de completarea rezervei existente de proiecte.

Pentru România, urgența este accentuată de faptul că proiectul de OUG pentru aplicarea NZIA nu este încă în vigoare, iar adoptarea sa este puțin probabilă pe termen scurt în contextul unui Guvern interimar. Potrivit limitelor constituționale aplicabile, Guvernul interimar nu poate adopta ordonanțe de urgență și are atribuții restrânse la administrarea treburilor publice curente. În practică, acest lucru poate întârzia clarificarea rolurilor instituționale, funcționarea ghișeului unic, aplicarea procedurilor accelerate și gestionarea proiectelor strategice zero net relevante pentru CCS..

Ce urmează procedural

Comisia va prezenta până la 30 iunie 2027 un nou raport privind progresele statelor membre și ale entităților obligate. Pe această bază, va evalua piața capacității de injectare, distribuția geografică a siturilor planificate și dacă este necesar să fie introdus un obiectiv pentru 2040 sau chiar mai devreme.

Pentru monitorizare, rămân relevante următoarele elemente:

• adoptarea cadrului național de aplicare a Regulamentului (UE) 2024/1735;

• desemnarea efectivă a autorităților competente pentru proiectele relevante pentru captare, transport și stocare CO2;

• stabilirea regimului de sancțiuni pentru entitățile obligate;

• posibila recunoaștere a unor proiecte CCS sau infrastructuri CO2 ca proiecte strategice zero net.