Pe scurt

Pe 18 iunie 2026, au fost publicate documentele aferente componentei românești a proiectului EBRD privind dezvoltarea hidrogenului low-carbon și electrolitic, derulat cu sprijinul Comisiei Europene prin Technical Support Instrument. Proiectul a vizat identificarea barierelor juridice, administrative și de piață care limitează dezvoltarea hidrogenului în România și Bulgaria.

Pentru România, documentele includ un raport final și o analiză juridică privind cadrul de reglementare aplicabil proiectelor de hidrogen. Acestea nu introduc obligații noi. Ele indică însă zonele în care Ministerul Energiei, ANRE și alte autorități pot interveni pentru a face proiectele de hidrogen autorizabile, certificabile, tranzacționabile și bancabile.

Concluzia principală este că blocajul pe termen scurt și mediu ține de lipsa unei cereri industriale suficient de credibile și susținute economic. Rafinăriile sunt indicate ca prim segment realist pentru dezvoltarea pieței, iar industria îngrășămintelor ca al doilea segment prioritar.

Context

Raportul final din 13 aprilie 2026 sintetizează analiza juridică și de reglementare, analiza de competitivitate, analiza privind certificarea și analiza privind blendingul. Analiza juridică din 26 martie 2026 detaliază lacunele legislative și administrative care afectează dezvoltarea hidrogenului verde și low-carbon în România.

Documentele sunt relevante în contextul transpunerii Directivei (UE) 2024/1788 privind piețele gazelor regenerabile, gazelor naturale și hidrogenului, precum și al implementării cadrului RED III privind RFNBO, industrie, transport și garanții de origine.

Ce indică raportul concret

Raportul indică patru direcții principale de intervenție legislativă și administrativă:

• Certificare, garanții de origine și reguli de piață. România nu are încă o schemă națională complet operațională pentru certificarea hidrogenului verde și low-carbon. Reglementările ANRE privind emiterea, urmărirea și transferul garanțiilor de origine pentru gaze regenerabile și hidrogen ar trebui adoptate până la 30 septembrie 2026, iar piața internă pentru tranzacționarea acestora ar urma să devină operațională gradual de la 1 ianuarie 2027.

• Legea energiei, Legea nr. 237/2023 și licențierea. Raportul indică nevoia de aliniere a definițiilor pentru hidrogen verde și low-carbon cu legislația UE și de introducere în Legea energiei a conceptelor privind infrastructura de hidrogen, inclusiv rețele, operatori, stocare, terminale și acces la infrastructură. Sunt recomandate și reguli mai clare pentru producție, supply, trading, transport, distribuție, terminale și stocare, inclusiv proceduri simplificate sau exceptări pentru proiecte mici, autoconsum și proiecte co-localizate cu consum industrial.

• Autorizare, mediu și proiecte prioritare. Raportul semnalează proceduri fragmentate, incertitudini privind tratamentul electrolizei în regimul de mediu, probleme de urbanism, terenuri și zonare, precum și lipsa unor norme tehnice adaptate hidrogenului. Un punct sensibil este autorizarea integrată de mediu, care ar trebui cerută pentru electroliza apei doar peste pragul de 50 tone pe zi. În aceeași zonă intră posibila definire a hydrogen valleys, cu proceduri simplificate și rețele de hidrogen limitate geografic în zone industriale.

• Standarde tehnice, blending și stații de realimentare. Documentele indică lipsa unor reguli complete pentru siguranță, stocare, transport, conducte, stații de realimentare și utilizarea hidrogenului de către consumatori finali. Blendingul nu este prezentat ca direcție implicită, ci ca opțiune care poate fi evitată sau limitată la proiecte pilot și zone definite.

Impact

Impactul principal este asupra actorilor care pot intra în primul segment funcțional de piață pentru hidrogen.

Pentru rafinării, miza este integrarea hidrogenului verde în procese industriale existente, certificarea RFNBO, utilizarea garanțiilor de origine și accesul la sprijin public. Raportul menționează proiectele OMV Petrom de la Petrobrazi, cu 55 MW de capacitate de electroliză finanțată prin PNRR, precum și intenția Rompetrol Rafinare de a dezvolta 75 MW la Petromidia.

Pentru industria îngrășămintelor, relevanța vine din consumul existent de hidrogen și din posibilitatea apariției unor scheme dedicate de sprijin. Raportul menționează propunerea legislativă adoptată de Senat în martie 2026 privind calificarea industriei îngrășămintelor ca infrastructură critică națională și europeană.

Pentru dezvoltatori și investitori, mesajul practic este că proiectele de hidrogen nu pot fi evaluate doar prin capacitatea de producție. Bancabilitatea depinde de existența unor offtakeri industriali, de sprijin economic, de reguli clare de certificare, de predictibilitatea autorizării și de reducerea blocajelor administrative.

Pentru operatorii de gaze și infrastructură, punctele de urmărit sunt blendingul, rețelele închise de hidrogen, conversia unor segmente de rețea, standardele tehnice și responsabilitățile privind siguranța.

Urgență – de ce contează acum

Urgența vine din două procese concrete.

Primul privește garanțiile de origine. Reglementările ANRE pentru gaze regenerabile și hidrogen ar trebui adoptate până la 30 septembrie 2026, iar piața internă pentru tranzacționarea garanțiilor de origine ar urma să devină operațională de la 1 ianuarie 2027.

Al doilea privește transpunerea Directivei (UE) 2024/1788. Aceasta poate determina modificări ale Legii energiei, ale regimului de licențiere, ale regulilor privind infrastructura de hidrogen, stocarea, accesul la rețea, atribuțiile ANRE și protecția consumatorilor.

Pentru rafinării și industria îngrășămintelor, perioada următoare poate fi relevantă pentru posibile instrumente de sprijin dedicate offtake-ului industrial. Raportul indică explicit că sprijinul pentru producție nu este suficient și că România ar trebui să pregătească un instrument țintit pentru consumatorii industriali prioritari, inclusiv un mecanism de tip contract pentru diferență sau o schemă compatibilă cu regulile de ajutor de stat.

Ce urmează procedural

Următoarele evoluții de urmărit sunt:

• reglementările ANRE privind garanțiile de origine pentru gaze regenerabile și hidrogen;

• posibile modificări ale Legii energiei și ale Legii nr. 237/2023;

• reguli de licențiere, racordare, supply, trading, stocare, terminale și Codul hidrogenului;

• clarificări privind autorizarea de mediu, electrolizoarele, hydrogen valleys și rețelele închise de hidrogen;

• posibile scheme de sprijin pentru consumatori industriali, în special rafinării și industria îngrășămintelor.

Miza imediată este identificarea din timp a dosarelor legislative care pot influența proiectele de hidrogen. Cele mai importante zone de monitorizat sunt garanțiile de origine, certificarea, autorizarea proiectelor, schemele de sprijin pentru offtake industrial, standardele tehnice, blendingul și transpunerea Directivei privind piețele gazelor regenerabile, gazelor naturale și hidrogenului.