Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit că standardele ISO utilizate pentru măsurarea nivelurilor de gudron, nicotină și monoxid de carbon din țigarete trebuie să fie accesibile în mod liber, printr-un sistem de acces general, efectiv, gratuit și nediscriminatoriu.

Hotărârea a fost pronunțată de Marea Cameră a Curții la 21 aprilie 2026, în cauza C-155/24, în urma unei întrebări preliminare adresate de instanța competentă pentru litigii administrative și economice din Țările de Jos.

Cazul a pornit de la un litigiu în care au fost implicate autoritatea olandeză pentru siguranța alimentelor și a produselor de consum, autorități guvernamentale și mai multe companii din industria tutunului, pe de o parte, și organizația Stichting Rookpreventie Jeugd, pe de altă parte. În centrul disputei s-a aflat interpretarea Directivei 2014/40/UE, care stabilește nivelurile maxime ale emisiilor de gudron, nicotină și monoxid de carbon și prevede utilizarea unor metode de măsurare bazate pe standarde ISO.

Problema analizată de CJUE a fost dacă aceste standarde pot fi opozabile particularilor în condițiile în care nu au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Curtea a stabilit că persoanele care au avut acces la conținutul versiunii oficiale și autentice a standardelor ISO nu pot invoca lipsa publicării lor în Jurnalul Oficial pentru a solicita măsurarea emisiilor prin alte metode decât cele prevăzute de respectivele standarde. În același timp, CJUE a subliniat o condiție esențială: standardele trebuie să fie accesibile în mod liber, printr-un regim de acces general, efectiv, gratuit și nediscriminatoriu.

Hotărârea face astfel legătura între normele tehnice utilizate pentru reglementarea produselor din tutun și principiul statului de drept prevăzut de articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Curtea a reafirmat că normele tehnice la care face trimitere legislația europeană trebuie să poată fi cunoscute și accesate în condiții care să permită aplicarea lor efectivă.

Decizia CJUE clarifică, astfel, condițiile în care standardele tehnice elaborate de organisme precum ISO pot produce efecte juridice în raport cu particularii, atunci când legislația Uniunii face trimitere directă la acestea.