Creșterea prețurilor la energie electrică pune presiune pe consumatorii industriali din România, în contextul producției hidro reduse, al opririi unor capacități nucleare și al scumpirii gazelor. În acest context, contractele bilaterale pe termen lung pentru energie regenerabilă, de tip PPA, sunt prezentate ca instrumente de protecție împotriva volatilității din piețele spot.

Analiza IEEFA citată arată că, în Europa, prețurile din contractele PPA se situează în prezent între 60 și 85 euro/MWh, aproximativ la jumătate față de prețurile spot din perioadele de criză, de 120-150 euro/MWh. PPA-urile, utilizate anterior mai ales pentru obiective de sustenabilitate, sunt tot mai mult privite ca instrumente de management al riscului de preț.

Această schimbare duce și la modificarea structurii contractelor. Companiile caută acorduri mai flexibile, cu durate de 5-10 ani, prețuri minime și maxime, indexări și produse care acoperă mai bine intervalele cu risc ridicat de cost, inclusiv prin combinații solar-eolian-stocare.

Cererea mai mare din partea consumatorilor nu se transformă automat în mai multe tranzacții, deoarece unii dezvoltatori preferă să vândă energia pe piața spot, unde prețurile sunt mai ridicate. În România, piața PPA există, dar marii consumatori industriali nu au utilizat încă pe scară largă acest tip de contract, inclusiv din cauza diferenței dintre prețurile cerute de dezvoltatori și disponibilitatea de plată a cumpărătorilor.